Prima seară la cinematograf Mara stă la cinematograf pentru prima muncă. Astăzi primește primii ei bani. Seara începe peste zece minute. Afară așteaptă mulți oameni cu bani în mână. Șeful, Radu, pune pahare lângă mâncare. El știe fiecare film pe de rost. Mara ține banii și se uită la ușă. „Ai văzut filmul din camera unu?” întreabă Radu. „Nu, dar pot da bilete,” spune Mara. „În film, fata pierde ultimul bilet.” „Asta nu mă ajută deloc.” „Corect,” spune Radu. „Dar îmi place filmul.” Ușa se deschide, iar oamenii intră repede. Primul bărbat pune bani pe masă. „Două bilete pentru filmul nou,” spune el. „Camera unu, rândul cinci,” spune Mara. „Foarte bine,” spune Radu după ce pleacă. „Știu să număr până la cinci.” „Într-un film bun, asta salvează lumea.” „Te rog, nu-mi spune tot filmul.” Vine o femeie cu doi copii. „Trei bilete și trei pahare cu apă.” Mara dă biletele, dar uită apa. „Apa,” spune femeia. „Scuze, apa,” spune Mara. „În filmul din camera două, apa dispare,” spune Radu. „Radu, apa nu dispare. Eu am uitat-o.” „Știu. Asta e altă poveste.” Femeia ia apa și intră cu copiii. Atunci apare Dan, un băiat de la școală. Mara își pune mâinile sub masă. „Salut,” spune Dan. „Tu lucrezi aici?” „Nu. Stau aici și dau bilete.” „Deci lucrezi aici.” „Da, astăzi este prima mea seară.” Dan pune banii pe masă. „Un bilet pentru camera trei.” „Singur?” întreabă Mara. „Acum da.” Radu se apropie cu un pahar. „În filmul ăsta, băiatul vine singur.” „Și după?” întreabă Dan. „După, el nu mai este singur.” Mara îi dă lui Radu o privire grea. „Ai spus că nu spui tot filmul.” „Nu este din film,” spune Radu. Dan nu ia biletul imediat. „La ce oră termini?” întreabă el. „Târziu. După ultimul film.” „Pot să aștept.” „Filmul are două ore.” „Știu. L-am mai văzut.” Radu pune paharul jos. „Și eu l-am văzut de nouă ori.” „Știm,” spun Mara și Dan împreună. Alți oameni vin la masă. Mara ia bani și dă bilete. „Două pentru camera unu,” spune cineva. „Camera unu, rândul cinci,” spune Mara. „Trei pentru camera două,” spune altcineva. „Camera două, rândul patru,” spune Mara. Dan încă stă lângă masă. „Trebuie să intri,” îi spune Mara. „Trebuie să-mi dai biletul.” Mara vede biletul încă în mâna ei. „Scuze. Prima mea seară.” „Mâine este a doua,” spune Dan. „Mâine am școală.” „Și după școală?” Mara îi dă biletul și păstrează mâna acolo. „După școală, vin iar la muncă.” „Atunci vin iar la film.” Radu se întoarce spre ușă. „Acest film începe cu două minute târziu.” „Nu ai văzut filmul ăsta,” spune Mara. „Nu,” spune Radu. „Dar vreau să-l văd.” Mara deschide ușa și îi spune lui Dan: „Intră.”